Adia

De o vreme încoace, nimic nu e mai natural pentru mine decât să dezamăgesc. Fie  provoc dezamăgiri grave, de neiertat, fie plăpânde, doar cât să ucidă un zâmbet pentru câteva clipe. Ei bine, pentru că s-au adunat atâtea, ieri am mai adăugat în condică o categorie în care să le împart – dezamăgirea în masă.

Am fost ca şi “Croitoraşul cel viteaz”, care şi-a încrestat pe curea “7 dintr-o lovitură”.

Sinceră să fiu, atunci când am văzut invitaţia lui Zamfir la blogmeet-ul pe care îl organizase, fiecare milimetru al fiinţei mele s-a umplut de refuz. Vă explic şi de ce. Ipotetic vorbind, dacă cineva intră peste tine la duş sau te vede  accidental într-o altă ipostază deosebit de intimă, nu ai ocoli a doua zi vreo cinci străzi, doar ca să elimini posibilitatea de a da nas în nas cu persoana respectivă ?

Bineînţeles, nu avea să participe nimeni care a intrat peste mine la duş, dar toţi mi-au văzut sufletul în pielea goală.

După ce am analizat situaţia vreo câteva zile, m-am gândit că ar fi un experiment interesant să o scot pe Adia în lume, în loc să-i înăbuş glasul cât mai adânc în mine şi să o ascund în spatele numelui meu adevărat. Aşa că mi-am confirmat prezenţa.

Pe cuvânt, când am plecat din Cluj aveam toate intenţiile să mă prezint în ziua următoare la locul stabilit pentru întâlnire. La jumătatea drumului înspre casă mi-am dat seama, însă, că asta nu o să se mai întâmple. A început să ningă.

Pare să nu aibă absolut nici o relevanţă, ştiu, doar că eu, copil bleg, încrezător în iluzii şi entuziasmat de primăvară, eram încălţată cu balerini şi purtam o gecuţă care mi-ar fi expus câtiva centimetri din talie doar dacă ridicam din umeri a mirare. Desigur, fiind în 95% din timp în Cluj, mi-am lăsat acasă doar o mână de haine, cât să supravieţuiesc decent un weekend, în caz că n-am timp să-mi fac bagajul.

Da, dragii mei, acesta e ruşinosul adevăr. Adia v-a tras clapa pentru că nu a avut cu ce să se îmbrace.

Îmi cer scuze că nu am putut sa fiu acolo, mai ales lui Olimpiu, a cărui dorinţă de a mă întâlni a fost destul de mare încât să aflu de ea din mai multe surse, deşi niciodată n-am schimbat vreo vorbă cu el personal. (Trebuie să recunosc, am fost uimită).

Ce să fac ? Natura a decis ca Adia să mai rămână o mască momentan.

Dar hei, ne vedem la următorul, în Aprilie.