Adia

Cred că titlul explică de la sine la ce mă refer în articolul ăsta, dar ca să fiu sigură, vă spun că astea-s perle pe care le-am auzit de-a lungul anilor de la diverși bărbați. Pe cele pe care mi le amintesc le scriu la nimereală, n-am un top 3 sau vreo preferată.

Poate mă ajutați voi să o aleg pe cea care merită premiul de “cea mai mare porcărie”.

* Nu râd de tine ! Râd așa …. în jurul tău.

* Dacă îți mai cumperi un tricou, mă calc singur cu mașina !

* Iubiții voștrii ar trebui să facă o asociație, să se ajute între ei.

* Păi eu am mereu dreptate, pentru că eu sunt bărbatul. Pac. Game over.

* Nu mai mieuna dragă, că enervezi câinele vecinului…

* Dacă te prind canibalii, îți dau drumul.

* Tu chiar folosești toate cremele astea sau le ții așa…ca să te dai mare?

* Cum să conduci atâția km, ca femeie?!

* N-ai leșinat niciodată? Mă mir. Pari genul.

* Te rog nu-mi mai cere părerea ! Pentru mine toți îs niște papucii cu care, după ce te încalți, nu mă mai doare spatele când te pup.

* Îmi era milă să te trezesc, că parcă erai un cățel de-ăla bătut, care fuge cu coada între picioare să se ascundă sub o mașină.

* Iartă-mă. Mă simt de parcă am dat cu pietre după tine prin piață.

* Îmi erai așa de dragă atunci când ți-ai pus picioarele la mine în brațe, că-mi venea să-ți cer o șosetă.

* Aleg eu filmul, că tu alegi tot de-alea cu câini bolnavi sau care fug de acasă.

* Ești ca Miorița. Iarba nu-ți mai place, gura nu-ți mai tace…

* Încă nu ești gata? Și pe Tutankamon l-au îmbălsămat mai repede.

* Puiule, tu ai un prieten imaginar ?

* Pe cuvântul meu că dacă-mi mai arăți o rochie te duc în Baumax și-ți cer părerea despre toate șuruburile !

* Mereu ai avut venirea ciclului în mod ciudat.

* Nu te mai uita la mine cu figura aia de Bambi care se uită la vânător !

* No, ne apucăm ? ( vorbind despre sex! )

- Pentru asta trebuia sa vin ?

- Da.

- Super.

- Ce e ?

- Pai, era sa cad pe scari din cauza ta !

- Din cauza mea ??! Ce ti-am facut eu, domnule, ma rog ?

- M-ai grabit !

- Nu ti-am zis niciodata sa te grabesti.

- M-ai grabit, si puteam sa-mi rup gatul pe scari din cauza ta.

- Ti-am lasat doar un offline in care iti ziceam sa vii odata, pe care l-ai vazut abia cand ai ajuns acasa, asa ca in timp ce erai pe drum nu stiai de el, deci n-am nici o vina ca era sa cazi.

- M-ai grabit inainte sa plec.

- Nu-i adevarat, n-am zis nimic !

- Ai zis ca ma astepti in pat. Pentru mine, asta a insemnat “grabeste-te”.

Cum am putea să nu vă vrem pentru mulţi ani de acum înainte ? Şi de ce nu v-am vrea ?

Vă iubim mă, cu toată ticăloşenia voastră.

Vă iubim pentru că ne place să vă purtăm hainele atunci când suntem triste. Vă iubim pentru că, lângă voi, nu mai avem nevoie de scaun pentru a ajunge la raftul de sus. Pentru că ne căraţi bagajele şi pentru că nu spuneţi ce vă stă pe limbă atunci când întârziem trei ore.

Vă iubim pentru că ne protejaţi inocenţa şi delicateţea de înfricoşătoarea lume a tehnicii, astfel încât să nu auzim niciodată de vulgarităţi precum “drivere”, “interfaţă grafică”, “criptare”, sau mai rău, să ne prindă vreun virus!

Vă iubim pentru că ne înşurubaţi la loc uşa de la dulap după ce am fost prea hotărâte să o închidem şi pentru că ne spuneţi când trebuie să schimbăm uleiul la maşină (dacă nu vă pricepeţi să îl schimbaţi chiar voi).

Vă iubim pentru că de dragul de a vedea puţină piele ne-aţi face masaj oricând ne-am pisici pe lângă voi. Vă iubim tendinţele sinucigaşe atunci când vă luăm cu noi la cumpărături, ne amuză ! Iubim şi faptul că oricâte ne-am cumpăra, avem tot timpul mâinile libere, să căutam şi alte lucruri.

Vă iubim pentru că nu sunteţi nebuni să ne luaţi în serios cuvintele “fii sincer!” imediat după ce  vă întrebăm dacă ne-am îngrăşat.

Vă iubim pentru că nu aţi recunoaşte nici picuraţi cu ceară dacă vă e frică de ceva. Ştim că o faceţi în cinstea orgoliului personal, dar nu contează, ne simţim în siguranţă.

Vă iubim pentru că oricât aţi fi de mari şi tari, n-avem nevoie decât de lacrimi pentru a câştiga orice dispută.

Aşa că vedeţi, lumea noastră ar fi mult mai tristă şi mai complicată fără voi.

Să ne trăiţi !

Nu s-a terminat. Îl poartă în suflet la fel cum fredonează mecanic o melodie pe care a auzit-o de prea multe ori. El se ascunde în ieri, iar ea se teme de mâine.

Îl strânge la piept şi îl leagănă ca pe un copil. Şi ce dacă e bărbat ? Îl doare.

- “Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă ! Tu mi te-ai dat cu totul iar eu ţi-am dat un sfert de vis. Nu ştiu a cui e palma care te loveşte, gura care te ceartă, privirea care trece prin tine şi urechile de care se izbesc vorbele tale înainte să moară. Iarta-mă ! Caută-mă înăuntrul acestui monstru care m-a înghiţit şi eliberează-mă aşa cum mă ştii, aşa cum m-ai păstrat în amintiri. Nu sunt eu creatura dispreţuitoare care te ucide câte puţin. Nu se poate să fiu ! Eu mi-am jurat să te iubesc întotdeauna acum câteva veşnicii, când mi-ai spălat prosopul de sânge în seara de Crăciun, fără să te rog şi fără să te aştepţi să îţi mulţumesc.

E imposibil să fiu eu cea care s-a căţărat pe balustrada necunoscutului, pregătită să se arunce în nimic. Nu, nu… Eu sunt cea care te-a trezit din somn la patru dimineaţa, desculţă, udă şi goală, ţipând de pe hol “s-a luat curentuuuuuul!!!”. Da, lângă mine ai stat în pijamale în timp ce mă clăteam de spumă cu apă rece, clănţănind din dinţi. Pentru frica mea de întuneric ai ţinut ecranul de la telefon aprins, fără să-mi aminteşti că trebuie să te trezeşti devreme…

Nu sunt eu care nu mai are nevoie de tine,…nu cred că sunt…”

Fiind o adresare directă, teoretic, ar trebui să încep cu “Dragă…”, dar eu, spre deosebire de tine, sunt sinceră și n-am de gând să mă prefac că îmi ești drag.

Probabil te gândești că n-am nici un drept să te judec, pentru că nu te cunosc destul de bine, nu-i așa ? Vezi, aici te înșeli. Tu ești personajul, iar eu sunt cea care citește cartea. Sigur, ne-am întâlnit de puține ori, dar cu siguranță nici tu nu ești destul de prost încât să nu știi că femeile vorbesc. Mult. Mult prea mult. Mai ales între ele.

Așa că da, încă de la prima voastră întâlnire știu tot ce ați vorbit, tonul pe care ați vorbit, tot ce s-a întâmplat, unde s-a întâmplat, la ce s-a gândit ea în timp ce se întâmpla asta și la ce crede ea că te-ai gândit tu. Te cunosc. Îți știu mărimile la haine, având în vedere de câte ori am fost la cumpărături cu ea pentru cadouri, știu ce parfum îți place, ce mașină ți-ai dori, în ce poziție sforăi mai tare, exact unde te gâdili, ce-ți doreai să devii când erai mic, cum îți stă părul dimineața, care e  mâncarea ta preferată și pe care nu o suporți, și mai știu unele lucruri pe care dacă ai știi că le știu nu m-ai mai privi în ochi niciodată.

Așadar, e lesne de înțeles că relația asta nu e compusă din două persoane, ci din trei. Diferența principală dintre mine și tine e faptul că tu faci mizerie și eu rămân în urmă să o adun. Sigur, nu pentru tine, ci pentru prietena mea, din cauza ta.

Faptul că îmi displaci e departe de a fi un secret, așa că n-am de gând să insist pe ideea că ea poate să obțină mult mai mult de la cineva mult mai bun decât tine. Iubirea e oarbă. Eu, însă, nu sunt. Sunt, în schimb, colacul de salvare de care se agață de câte ori o împingi tu în ape prea învolburate. Umerii mei sunt mereu udați cu lacrimi provocate de tine și pe mine își varsă nervii de câte ori tu nu îi răspunzi la telefon. Eu merg la non-stop în bluza de pijamale pe sub geacă, să-i cumpăr înghețată la 3 dimineața ca să  vadă că nu tot ce-i în lume e rău și eu nu dorm câte două nopți consecutive, făcând maraton de filme de groază, pentru că preferă să vadă monștrii și vârcolaci în locul mutrei tale.

Nu-ți cer să nu mai dai cu bâta în baltă niciodată, pentru că ești bărbat, ar fi suspicios dacă te-ai comporta impecabil. Aș aprecia, însă, dacă nu ai mai face-o atât de des.

Mi-ar plăcea să îți mulțumesc anticipat, dar, din nou, fiindcă esti bărbat, anticipez că o să fiu dezamăgită.