Adia

Scriu pentru că n-am mai scris demult ca să mă descarc. Pentru că n-am mai scris demult pentru mine.

Scriu pentru că-mi vine să-mi trag plapuma pe cap și să mă cuibăresc în întuneric, deși m-am temut de el dintotdeauna. Pentru că-mi vine așa de tare să plâng, încât probabil o fac fără să-mi dau seama. Pentru că-s tristă.

Cineva a spus odată că nimic nu poate fii mai rău decât să fii singur. Pentru mine e infinit mai pustie senzația pe care mi-o lasă în suflet o mare de oameni care preferă clownul, fără să încerce să-i steargă zâmbetul cu un burete și să-l întrebe ce îl doare.

Nu mă pot ascunde, oricât mi-aș dori, de luna Decembrie. Nu pentru că nu-i cea mai veche dragoste a mea, ci pentru că mă doare de parcă aș fi înconjurată de oameni care dansează, după ce tocmai mi-am pierdut picioarele.

Nu pot și nu știu cum să-i fac față singură. Cu toate că merit din plin bățul pe care o să mi-l lase Moș Nicolae în papuci, mi-e dor de vremea când așteptam dimineața, doar de dragul surprizei și al atmosferei de sărbătoare.

Mi-e dor să am lângă mine pe cineva care nu-mi caută doar veselia, ci știe că plâng la fiecare episod din 7th Heaven și că  port o anumită pereche de pantaloni când mă întorc acasă după o zi proastă. Cineva care nu mă crede curajoasă, pentru că știe că mă sperie mai tare pisicile care se holbează decât câinii care latră și că mi-e frică să dorm cu spatele spre ușă.

Vreau…vreau pe cineva care mă iubește chiar dacă-s morocănoasă, chiar dacă adorm cu părul ud și mă trezesc ciufulită, chiar dacă am întotdeauna picioarele și nasul rece și chiar dacă seara îmi dau cu ulei de ricin pe gene și par plânsă.

De ce să fiu singură azi și mâine și în atâtea alte fragmente de Decembrie, în loc să fiu lângă cineva care știe că disprețuiesc profund cuvântul “amor”, că mă gâdil cel mai tare la oasele bazinului,  că-mi pot pocni încheieturile mâinilor dacă-s foarte obosită și că lumea mi se pare un pic mai bună de îndată ce mă îmbrac în pijamale?

Vreau să fiu lângă cineva care-mi tolerează porcăriile, care știe că am coșmaruri de tocilar, în care dau teste grele, la care nu știu, cineva care se abține să mă plesnească atunci când mușc până simt eu în dinți că-l doare.

Vreau pe cineva care deși mă cunoaște, mă vrea.

Sper ca tu, care citești cuvintele astea acum, să fii de mii de ori mai fericit ca mine.