Adia

…oricine ar fi el.
În momentul în care ai renunţat la prezervativ ţi-ai asumat o responsabilitate. Mă aştept să ţi-o asumi cel puţin pe o perioadă de 18 ani şi 9 luni. Dacă poţi fi bărbat înainte şi în timp ce, ar trebui să poţi şi după. Nu o să-ţi cer să-i schimbi scutecele mai mult decât o fac eu, nici să-i ştii după nume toţi prietenii de la grădiniţă.
Dar tu, viitor tată al viitorului meu copil, când a fi el să fie, fii atent la discuţia asta, ca să o ai drept exemplu negativ. Vreau doar să te asigur că dacă o să faci ceva de genul ăsta cu prichindelul nostru, o să dormi la uşă, fără preş.

Anca: ioi no
Anca: îi nebun Clujul !
Adia: de ce?
Anca: Azi m-am dus la Kaufland după ciuperci, macaroane, pufuleţi şi suc şi era să mă întorc cu un nou născut !!
Adia: cum pisici ??
Anca: ui aşa
Anca: am ajuns în Kaufland în parcare
Anca: şi o venit unu cu un bebe
Anca: şi mă tot uitam la bebe că aşa era de fain…
Anca: şi zice, nu-l ţii un pic că mă duc 2 m mai încolo până la maşină, să iau ceva.
Anca: şi zic…ba da, cum să nu.
Anca: şi s-o apucat să vb 10 min la tel
Anca: şi dupa o vreme se urcă în maşină, porneşte maşina şi dă să iasă din parcare.
Anca: m-am dus şi i-am bătut în geam
Anca: el coboară geamul şi nedumerit zice … “ce?!!!”
Anca: eu fac un gest să-i arat nou născutul, dacă nu cumva îi pare cunoscut.
Anca: şi el…”aaaa da….am uitat..”

Toată viaţa mea de dinainte e îndesată în cutii, în plase, în poşete şi într-un ghiozdan. Parcă abia ieri le adunam pe toate la nimereală, fără să le privesc, ca să pot să strâng din dinţi şi să spun că nu mă doare. Ştiam că nimic nu o să mai fie vreodată la fel. Încă n-am despachetat, deşi a venit vremea să mă întorc în Cluj şi să ocolesc cu orice preţ o stradă cu mult prea multe amintiri.

Urăsc faptul că a început facultatea şi am nevoie de lucrurile alea bântuite de bucăţi de trecut, care mă plesnesc peste obraji, una câte una şi-mi spun să-mi fie ruşine şi că merit să mă doară.

Am găsit magneţii de pe frigider într-o poşetă. “E timpul să trăieşti viaţa pe care ţi-ai imaginat-o !” Parcă n-ar fi destul de rău că-s genul de om care-şi decorează frigiderul, mai trebuie să şi iau în serios ce-mi spune. Ciudat de multe probleme mi-a făcut, pentru un magnet de frigider…

Cum aş putea să trăiesc viaţa pe care mi-am imaginat-o, dacă în fiecare zi mi-o imaginez în alt fel ?

The Verve Pipe – The Freshmen
Asculta mai multe audio diverse

Azi a fost o zi proastă. De fapt, a fost atât de urâtă încât am tânjit după o zi proastă.

N-am să dau detalii, dar după ce am căzut din lac în puţ şi credeam că nu se poate să mă simt mai rău de atât, am primit lovitura de graţie, mai sufocantă decât presupun că ar fi un pumn în plex.

Aveam chef să plâng cu sughiţuri, şi ca să nu vină nimeni să mă scarpine între urechi şi să-mi spună “las că trece”, m-am încuiat în cameră, ca un copil isteric.

După ce am trecut de la sughiţuri la hohote şi de la hohote la suspine şi am considerat că am nasul destul de roşu şi ochii destul de umflaţi ca să ies afară şi să-mi caut resemnarea altundeva.

M-am chinuit vreo 10 minute să deschid uşa înainte să-mi dau seama că-i blocată. Am ieşit pe geam. Singurul lucru bun pe ziua de azi e faptul că stau la casă. Am încercat apoi să descui uşa şi pe partea cealaltă. Şi-am încercat din răsputeri! Dar ….nimic.

L-am sunat pe unchiu-meu să vină să mă ajute, pentru că altfel aş fi desenat un cap de mort deasupra clanţei şi-aş fi păstrat camera aia doar ca să învăluie restul casei într-un mister macabru.

După vreo oră de strădanie, înarmat cu surubelniţe, omul nostru mă strigă din cameră.
- Hai şi dă cu pumnul în uşă !
Eu am plesnit-o anemic de vreo două ori cu podul palmei.
- Nu aşa, dă tare ! Hai, să o scoatem din balamale !
Gândindu-mă că abia se mai ţine, cum nu mai are şuruburi, şi crezându-mă ninja, i-am tras un singur pumn, cât am putut de tare. Ce să spun, că parcă am primit un şoc electric până la cot.
- Păi nu te opri, că nici nu s-a clintit ! Dă cu pumnii, hai, dă tare, că-i înţepenită.
Eu mă luptam din răsputeri, prefăcându-mă că am muşchi sau forţă şi aşteptând să cad în orice moment, ca în filme, cu uşa pe podea.
- Dă şi cu piciorul !
- Da-s desculţă ! Stai să-mi iau papuci !
M-am încălţat şi m-am întors, să mă bat cu uşa, deşi practic eu eram singura afectată de pumnii şi picioarele date.
- Dă mai tare !
- Dau !
- Mai tare de atât !
- Nu pot !
- Enervează-te ! Descarcă-te !
Şi m-am descărcat. Pentru toată ziua jegoasă de azi, pentru toate porcăriile care nu mă lasă să adorm noaptea şi pentru toate “ce-ar fi fost dacă”-urile. M-am descărcat pe o uşă. Şi am învins.

Vezi mai multe video din Muzica

Ştii cum, atunci când eram mici, aveam obiceiul să repetăm acelaşi cuvânt, repede repede, de nenumarate ori, până când ni se încâlcea în gură şi în minte şi  brusc ni se părea străin şi ciudat, de parcă nu mai ştiam ce înseamnă şi cum se pronunţă ? Sigur, nu am fost mici deodată, şi nici nu ne cunoşteam pe atunci, dar mă gândesc că ai făcut şi tu asta, măcar odată.  Sau poate o să-mi zâmbeşti ironic, dar cu drag, şi-o să-mi spui că tu, spre deosebire de mine, ai fost un copil normal, aşa cum faci de cate ori iţi povestesc vreo porcarie.

În fiecare zi îţi spun de atatea ori că mi-e dor de tine, folosind mereu aceleaşi cuvinte, încât probabil  nu îţi mai dai seama ce înseamnă. Înseamnă, iubitule, ca îmi simt tot timpul palmele goale, în absenţa obrajilor tăi, pe care să-i cuprind înainte să te sarut. Mi-e dor sa îmi respiri pe buze, ca să mă gâdili, iar eu, prefăcându-mă enervată, să mă scarpin pe barba ta.

Deşi a trecut atât de mult timp, înca sunt surprinsă în fiecare noapte când mă bag în pat şi îţi caut degeaba picioarele calde, ca să le cuibăresc pe ale mele între ele, ca apoi să le retrag vinovată, gândindu-mă că o să-ţi fie frig din cauza mea.  Tu să-mi ghiceşti intenţia şi să mă strângi mai aproape de tine, ca să mă încalzeşti toată, înainte sa adorm.

Uneori îmi lipesc privirea de tavan vreme de veşnicii întregi, pentru că dacă mi-aş înclina capul în stanga sau în dreapta, aş fi dezamagită să nu întâlnesc umărul tău şi să mă uit la tine peste el, apoi să-ţi zâmbesc degeaba, iar tu să te apleci, să mă săruţi pe frunte. Te simt, să ştii, atunci când crezi că dorm şi îmi dai părul din ochi, încet şi grijuliu, ca să nu mă trezeşti. Te simt, dar tac, pentru că-mi eşti drag atunci când uiţi să faci pe durul, crezând că nimeni nu te vede. Şi dimineaţa, când mă acoperi până la gât, iar eu îmi întredeschid, leneşă, ochii, tu-mi zâmbeşti cald, fiind convins că-mi era somnul prea dulce ca să-mi mai amintesc ceva după ce adorm la loc. Îmi amintesc iubitule, întotdeauna.

Mi-e dor … mi-e dor să stau întinsă deasupra ta, în timp ce-ţi plimbi degetele pe spatele meu gol, eu să întreb dacă nu-ţi sunt grea, iar tu să-mi spui că-ti sunt perfectă.

Îmi lipsesc lucrurile mărunte,  tachinările şi luptele pe care te prefaci că mă laşi să le câştig, ca apoi să asculţi indulgent cum mă laud că sunt şireată şi că tu degeaba eşti mare şi tare. Mi-e dor să te muşc de nas, apoi să-ţi spun maliţioasă că e crocant, în timp ce te abţii vitejeşte de la a-ţi răzbuna durerea. Mi-e dor să te gâdil în talpă, ca să mă prăpădesc de râs, văzându-te cum îţi ridici picioarele, unul câte unul, ca un cocostârc nerăbdător.

Mi-e dor să-ţi îngropi faţa în părul meu şi să-mi spui că miros a vara, în timp ce mă strângi în braţe nu atât de tare pe cât ai vrea.

Mi-e dor de tine ! Acum ştii ce înseamnă asta ?