Intru rar pe aici, iar când intru nu-mi place să stau, pentru că îmi dă senzaţia aceea de gol şi pustiu pe care mi-o dă o cameră fără perdele.
Am renunţat, în sinea mea, la Adia, crezând că persoana care sunt acum nu mai are nevoie de ea, fără să realizez că astfel las în urmă o parte din mine. O parte care mi-e dragă. Aşa că o caut iar, prin sertare înţepenite în suflet, să ii dau viaţă în cuvinte mai puţin anonime şi mai puţin citite decât în trecut. În fond, dacă eu am renunţat la mine însămi, ce i-ar fi putut opri pe toti ceilalţi să abandoneze speranţa că o să mă întorc pe aici ?
De astăzi pun perdelele înapoi şi o resuscitez pe Adia, am hotărât.
Pah bafta
Bravooooooooooooooo!
E ceva in aer in acest octombrie, multi ne resuscitam blogurile.
well … eu ma bucur!
…important e ca Adia de aici sa nu fie mai activa decat Adia reala, asa o sa ai placere si in scriere si nu o sa mai vezi acest gol asa proeminent.
Deci, devii şi A… pe blog?
bine faci
Nu esti singura care nu se poate desprinde de tot…
Welcome back,dear ! :*
Am revenit de foarte multe ori cu acelasi optimist , dar am plecata de tot atatea ori cu aceeasi dezamagire , pana cand intr-o zi a disparut orice speranta conform careia ai mai scrie, sau chiar exista . Vreau doar sa-ti reamintesc , printre altele , ca ai un talent nemaipomenit in a scrie si foarte foarte multi cititori .Asa ca scrie , scrie , scrie despre orice , scrie in fiecare zi , scrie cat de des ai timp … De abea asteptam sa vedem cu ce ne mai surprinde Adia de data asta si suntem convinsi ca pauza pe care o luat-o nu a schimbat deloc persoana care era acum cateva luni .
welcome baaaaaack
șper să revin și eu. Să vedem
and we’re back on!
DDDDDDDDDDDDDDDDD
That’s my girl! I miss you soo much..