Adia

Nu dădeam eu prea multă atenţie lucrurilor pe care le-au căutat oamenii pe Google de au ajuns pe blogul meu, dar acum am ales preferatele mele de luna asta.

Despre oameni :

* mama ta şi soacra ;

* bătrână şi nebună ;

* bătrân leneş ;

* de mama şi de tata eu nu o să mă despart ;

* şoferiţe nebune ;

* copii care fac caca pe ei ;

* poza din spate a unor bărbaţi frumoşi (daca tot sunt frumoşi, de ce nu din faţă?) ;

* criminali ;

* criminali în serie ;

* criminali în serie femei ;

* criminali în serie din România.

Despre animale :

* câine înţepat de albină ;

* inorogi, găsiţi dovezi ;

* inorogi, găsiţi poze adevărate ;

* rahaţi de câine ;

* rase de câine care nu latră ;

* ratoni amuzaţi ;

* câini cu dinţi (spre deosebire de cei fără).

Curiozităţi :

* cea mai frecventă întrebare, căutată aproape zilnic :   * cum se fac copiii ;

* cum se fac copiii, serios ;

* cum se fac copiii, ce sex? ;

* din ce se fac copiii.

* cum să faci un necrolog ;

* recoltă de ananas ;

* iubirea e veşnică ? ;

* sărutul cu limba ;

* scârbă de spermă ;

* glume cu macaroane ;

* cum  e să fii tuns chel ? ;

* ce înseamnă virginitatea la o fată ;

* sex după perdea ;

* de unde să iau bani (dacă aflii, zi-mi şi mie) ;

* moldamin funduleţ.

Oameni buni, îmi pare rău, dar cred că nu aţi găsit răspunsul la nici o întrebare pe la mine. Poate altă dată !

Update: * nu am nasul nici ca mama nici ca tata

Am primit de ceva vreme o leapşă de la Zizzou, care mă pune să vă spun 10 personaje preferate din cărtile copilăriei. (Totuşi, eu am trecut puţin mai departe de copilărie cu clasificarea).

1. Moş Gheorghe din “La Medeleni”, pentru că mi se părea ca nu există om mai bun în lume decât el şi  după ce a murit n-am mai putut să citesc vreo două zile.

2. Remi din “Singur pe lume”, pentru  că m-a făcut să plâng cel puţin de 5 ori pe capitol şi îmi era milă de el că era aşa de nefericit şi nedorit.

3. Mărica din “Tata”, pentru că era rea de gură, dar bună la suflet (aşa ca mine). Pentru că prin ochii ei lumea părea deosebită şi pentru că “n-o să crească niciodată”.

4. Tata din “Tata”, pentru că era blând, bun, demn şi drept, pentru că avea luminiţe de râs în ochi şi pentru că “te învăţa lucruri fără îţi dai seama”.

5. Diana Slavu din “Pânza de paianjen” pentru că îşi ascundea întotdeauna tristeţea după un zâmbet, pentru că era frumoasă şi deşteaptă şi pentru că nu a renunţat în nici un moment la valorile morale pentru a scăpa de sărăcie.

6. Mirona din “Mirona”, pentru că a avut curaj să renunţe la tot ce o definea când şi-a dat seama că poate fi mai bună şi pentru că putea să privească aceeaşi clipă vreme de o veşnicie.

7. Jo din “Little Women” pentru că era neînfricată, pentru că îşi dorea să lupte în război, pentru că şi-a urmat visul de a deveni scriitoare, într-o lume în care femeile îşi făceau veacul în bucătărie.

8. Pip din “Marile Speranţe”, pentru că îmi era milă de el, pentru că toţi cei care îl doreau în viaţa lor îl doreau doar pentru propriile interese.

9. Scarlett din “Pe aripile vântului”, pentru că era puternică şi demnă şi  încălca majoritatea regulilor atribuite femeilor în vremea aceea.

10. Jane Eyre, pentru că totala lipsă de afecţiune a oamenilor din viaţa ei a învăţat-0 să fie independentă în loc să o distrugă.

O dau mai departe lui Lorelay, pentru că ştiu ca ar avea ce să scrie şi pentru că momentan şomează. În rest, e liberă pentru oricine.

Ştiţi filmele alea în care se viseaza unii şi alţii în pielea goală în faţa unei mulţimi de oameni ? Ei, eu nu cred că  cineva s-a visat vreodată aşa. Oricât de stresată aş fi fost, nu m-am visat niciodată dezbrăcată. Înaintea examenelor foarte grele visam că mă duc desculţă, sau în pijamale, sau că trebuie să scriu cu o crenguţă de copac. Înaintea examenelor orale visam că îmi nimeresc subiecte pe care le ştiu, dar atunci când îmi deschid gura…nu iese nimic. Înaintea examenului de la şcoala de şoferi visam constant că trebuie să conduc maşini fără volan, sau cu scaun de lemn la şofer, sau că mi se blochează piciorul sub pedale.

În fiecare dimineaţă eram în culmea fericirii că n-au fost decât vise, gândindu-mă că n-aş putea supravieţui unor asemenea umilinţe.

Până într-o zi.

E groazinc să fi într-o încăpere plină ochi de oameni şi să ţi se pară că toţi se holbează la tine. E şi mai groaznic să îi studiezi cu atenţie şi să îţi dai seama că da, într-adevăr se holbează la tine. Cu dezaprobare. Cu indignare.

Era nunta unei prietene foarte bune. Întâmplarea face ca ea să fie martoră a lui Iehova. Şi ca eu să fiu singura fată de altă religie de la nunta ei. Aşa că mi-am ales o rochie simplă, neagră. Singurul lucru prost calculat a fost sutienul, care nu ştiu efect magic a avut, dar m-a făcut să arat de parcă tocmai mă întorc de la filmările unui xxx. Nimeni nu-şi arăta nici cel puţin umerii, iar mie stăteau să îmi explodeze sânii din rochie. (Adică restul de 30% care nu se vedea.)

Când am intrat în biserică, m-am gândit să stau cât mai în spate şi să mă prefac că nu exist, ca să nu atrag atenţia….asupra lor. Credeţi voi că am trecut neobservată ! A fost de ajuns să mă vadă cineva ca să meargă vestea, ca la telefonul fără fir, până în primele rânduri. Cineva se întorcea spre mine, mă măsura din priviri, apoi se întorcea înapoi. După câteva secunde, persoana de lângă se întorcea spre mine şi făcea acelaşi lucru. Se termina rândul şi începea cel din faţă. Nu ştiam ce să fac prima dată – să mă amuz sau să mor de ruşine ? Îi supravegheam în timp ce mă studiau. De la mirarea sinceră a copiilor, treceam la zâmbetul galeş al bărbaţilor, apoi la furia oarbă a soţiilor, apoi la îngrijorarea bătrânilor care păreau să aştepte să mă lovească un fulger în orice moment sau să mă stropească pastorul cu tămâie  şi să înceapă exorcizarea pe loc. Ca bonus, eram şi singura fără biblie.

Nu ştiam ce să fac să-mi ascund “păcătoşii”. Îmi venea să îmi dau o palmă de ciudă că nu mi-am adus o eşarfă. Apoi îmi venea să îmi dau un pumn pentru că am ales rochia aia, în locul uneia cu gât şi mâneci lungi. Să îi acopăr cu mâinile era prea de tot, prea evident. M-am gândit să îmi ţin poşeta în dreptul lor. Apoi mi-am dat seama că aş arăta ca şi cum mă tem să nu mă fure. Asta mai lipsea ! Aşa că l-am pus pe prietenul meu să stea în faţa mea, măcar puţin, să se vadă numai un sân în loc de doi. Să pângăresc biserica doar pe jumătate.

Dar am supravieţuit. Deşi am rămas cu respectul de sine ştirbit şi – vreo două săptămâni – cu reflexul de a mă ascunde, am supravieţuit.

Acum ştiu că niciodată, dar absolut niciodată nu o să mai merg la vreo nuntă arătând aşa :

In primul rand vreau sa imi scuz absenta indelungata. Primele zile am fost ocupata cu invatatul pentru un examen si urmatoarele nu am avut internet. Cum de ce? Pentru ca asa-s eu. Tot timpul zic ca merg sa il platesc “maine”. Acum mi l-au redeschis   (Ce bine, ca mi-a ramas ca sursa de divertisment electronic doar televizorul, nefolosit inainte, asa ca zilele astea am aflat ca Florin Salam isi schimba numele si m-am uitat la emisiunea aia cu “A haunting” de pe Discovery, de mi-a fost frica pe urma sa stau singura in bucatarie.)

In al doilea rand, vreau sa scuz absenta diacriticelor. Vedeti voi, inainte sa imi taie netul am prin un virus care mi-a mutit laptopul. Asa ca acum am windows 7 si inca nu stiu pe unde sa le caut. O fi el mai bun, dar pe mine ma enerveaza la culme.

Ca bonus, am primit astazi amenda -  prima din cariera mea de soferita. Am parcat pe trotuar. Pai daca n-am avut unde ! Si nici macar in vreun loc aglomerat, ci la mine in spatele blocului ! Mai interesant de atat e faptul ca tata mi-a zis de cand mi-a pus cheile in mana ca el nu plateste amenzi. Splendid, 100 de ron din bietul meu buzunar studentesc.

Oricum, mi-a fost inveselita ziua cand am vazut ca am primit doua premii (de fapt, acelasi, de la doua persoane), si anume “Superior scribbler award”, de la Filthy si de la Catalina. Multumesc fetelor !

A, si vine cu 4 reguli :

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Il ofer mai departe (incercand sa evit persoanele care il au deja si care mi l-au trimis) :

Lorelay (not just because she’s my best friend)

Part time lovers (pentru ca scrie superb)

Zuzu (pentru ca desi e acum in sesiune, a fost primul blog care m-a tinut treaza o noapte intreaga si pe care l-am luat ca exemplu cand l-am facut pe al meu)

Alphadog (pentru ca scrie bine, pentru un catel :p )

Catalin (pentru ca rareori scrie ceva fara sa gandeasca de doua ori – ceea ce mie nu mi se intampla mai niciodata)

Later edit: Iuhu, l-am primit si de la Zamfir Pop ! Mulţumesc !

Even later edit: L-am primit şi de la Lily ! Al patrulea! Mulţumesc !

Another later edit : Şi de la Zizzou ! Damn, I must be good ! Mulţumesc!

E el.

Îi adorm în braţe şi mă trezesc speriată, crezând că l-am visat. Nu. Îmi păseşte prin realitate la fel ca şi prin vise, atât de hotărât, atât de obsedant al meu…

El e nebun. Crede că mă iubeşte. Eu râd şi-i spun că n-am nevoie. N-am.

Sunt zile, veşnicii şi ani lumină de când am renunţat la iubire, ca la o pereche de pantofi stricaţi, ca la  un măr de care nu mi-e poftă, ca la o părere de la început greşită.  În fond, de ce m-ar iubi el…EL!! pe mine?

El e nebun. Insistă.

Îl cert, îl rog, îmi lipesc palma de buzele lui şi el îmi spune cu ochii.

Să-mi spună. Îl ascult ca şi cum nu-i înţeleg cuvintele, ca şi cum nu-i recunosc privirea, ca şi cum n-aş ştii că e el, ca o străină.

Nu.

N-am nevoie.

Pentru moment e al meu, şi pentru moment îmi ajunge.